Implanturi zigomatice: o nouă șansă la zâmbet

În 2014, presa din România lăuda primul tratament cu implanturi zigomatice realizat cu succes în țară. Pentru acei pacienți care sunt diagnosticați cu atrofierea maxilarului, care au suferit de boli parodontale netratate corespunzător sau care au trecut prin accidente nefericite, implanturile zigomatice înseamnă revitalizarea încrederii de sine și o șansă nouă la zâmbet!

Când avem nevoie de implanturi zigomatice

La aceste implanturi nu putem apela oricum și oricând, ci doar atunci când este absolut necesar. Implanturile zigomatice sunt implanturi de dimensiuni mai mari (35-55 mm) utilizate în cazuri extreme de resorbție avansată a maxilarului.

Într-adevăr, aceste implanturi diferă ca dimensiune comparativ cu implanturile convenționale care măsoară între 8-18 mm (în timp ce acelea zigomatice măsoară 30-55 mm). Implanturile zigomatice, considerate implanturi speciale, revoluționează tehnica tradițională de implant minimizând invazia chirurgicală, reducând timpul de vindecare și durata tratamentului în sine.

Procesul de instalare implanturi zigomatice

După cum o sugerează însuși numele procedurii, aceste implanturi sunt inserate în oasele zigomatice. Indiferent de gravitatea atrofierii maxilare, pomeții își mențin volumul și densitatea, permițând ancorarea implanturilor, pornind de la maxilar și traversând sinusurile maxilare.

Cum recunoaștem atrofierea osului maxilar?

Atrofierea sau resorbția severă sunt eroziuni ale osului maxilar a cărei cauză principală o reprezintă pierderea dinților (lipsa danturii nu mai stimulează osul și acesta își pierde funcționalitatea). Aceste resorbții dramatice pot fi agravate de proteze mobile utilizate un timp îndelungat, acestea putând rezulta în iritarea insuportabilă a gingiei.

Există trei tipuri de atrofiere a maxilarului:

• Verticală – scurtarea osului
• Orizontală – îngustarea osului
• Mixtă – deteriorarea se produce în ambele moduri

Condițiile în care se recurge la implant zigomatic

• Atrofierea severă a osului maxilar ceea ce determină imposibilitatea inserării implantului convențional fără alte tratamente osoase în prealabil;
• Sinusuri maxilare exagerat de voluminoase, care ocupă aproximativ tot spațiul osos necesar implanturilor;
• Pacienții cărora nu li se permit adiții osoase;
• Pacienții care nu dispun de o perioadă de 12-16 luni pentru finalizarea adițiilor osoase;

Cu toate acestea, deși există soluții pentru astfel de cazuri, cel mai sigur leac rămâne prevenția! Medicii specialiști Green Dental doresc să accentueze pe această cale importanța consultării unui stomatolog în cazul abceselor dentare, bolilor parodontale și altor afecțiuni dentare care aparent “trec de la sine” dar lasă efecte devastatoare în urma lor dacă nu sunt tratate corect.