Rezectia apicala: ce presupune și cum se realizează

Respectând seria de articole despre granulomul dentar, vom detalia astăzi una din procedurile impuse de eliminarea acestuia. Rezectia apicala se numără printre acele terminologii de specialitate care provoacă anxietate și exacerbează sentimentul de gravitate.

În realitate, rezecția apicala este o intervenție chirurgicală prin care țesutul granulos format la vârful rădăcinii dentare este complet îndepărtat împreuna cu porțiunea de rădăcină afectată în procesul infectuos.

După cum am menționat și în articolul anterior, granulomul dentar care determină necesitatea rezecției este de fapt o infecție localizată la rădăcina dintelui care se poate extinde sau care poate afecta osul dentar.

Când este indicată rezectia apicala

Fiind o procedură chirurgicală invazivă, rezectia apicala nu este recomandată oricând, ci doar în anumite situații în care nu se pot găsi alte soluții:

In anomalii dentare precum:

• canale cu curburi accentuate
• calcificări ale canalului cu reacție periapicală
• denticuli intracanaliculari
• resorbții externe sau interne
• perforații apicale
• dinți cu rădăcina nedezvoltată, dacă tehnica apexificării eșuează

Leziuni periapicale precum:

• osteita periapicală cronică, parodontita apicală cronică
• chisturi radiculare, dacă după rezectia apicala se poate conserva implantarea dintelui

Leziuni traumatice radiculare

Eșecul unor tratamente anterioare

Procedura de rezectie apicală

După anesteziere, medicul stomatolog începe prin a secționa o parte din gingie pentru a dezvălui osul. Odată identificată zona inflamată, medicul va îndepărta țesutul afectat.

Această procedură culminează cu eliminarea unei secțiuni a apexului radicular (extremitatea rădăcinii), ca mai apoi bontul rezultat să fie obturat. Pentru ca rezectia apicala sa fie finalizată cu succes, este vital ca obturaţia sa fie realizată cu precizie iar canalul curățat complet. Un canal necurăţat și netratat la timp poate avea consecințe nefaste pentru starea de sănătate a întregului corp, nu doar a danturii.

Odată îndepliniți pașii de mai sus, medicul poate apoi repoziționa și sutura gingia.

Desigur, în urma oricărei intervenții chirurgicale vor fi indicații de respectat și un tratament de urmat acasă. Indicațiile postoperatorii se aseamănă cu recomandările care se fac în cazul extracțiilor mai dificile. Menționăm și faptul că uneori o biopsie poate fi necesară pentru identifica exact natura țesutului extirpat.

Specialiștii Green Dental sfătuiesc respectarea unor vizite bi-anuale la stomatolog pentru a te asigura că osul s-a refăcut complet. De asemenea, deși am menționat deja la începutul articolului, repetăm că rezectia apicala este o intervenție de tip ultima soluție ce trebuie aplicată doar atunci când toate celelalte tratamente au eșuat. Vitalitatea unui dinte în urma rezecției variază de la pacient la pacient de la câteva luni pana la câţiva ani pentru cei mai norocoși pacienți.