Candidoza bucală: Cauze, simptome și tratament

Cuprins

Toggle

Candidoza bucală, o afecțiune adesea dureroasă și inestetică, este, în general, benignă, dar debilitantă. Este o infecție cauzată în principal de o ciupercă, numită Candida albicans, care este prezentă în mod natural pe piele, în tractul digestiv și în gură. Dar, uneori, anumiți factori externi duc la proliferarea ei necontrolată, provocând o infecție fungică numită candidoză. Iată mai jos care sunt simptomele acestei infecții, care afectează mai ales copii și persoane în vârstă ori imunodeprimate, și cum se poate trata și preveni.

Ce este candidoza bucală

O multitudine de microorganisme care fac parte din flora naturală a corpului uman populează și cavitatea bucală. Printre acestea se numără bacterii, dar și unele ciuperci numite oportuniste, precum Candida albicans, cauză a candidozei bucale la copii și adulți. Infecția apare atunci când sistemul imunitar, care împiedică răspândirea microorganismelor, este slăbit, din cauza unor boli, a stresului sau a unor tratamente alopate. În aceste circumstanțe, Candida albicans se dezvoltă necontrolat provocând apariția unor simptome caracteristice, printre care se numără depozitele albe din interiorul cavității bucale.

Cauzele apariției candidozei bucale – infecția cu Candida albicans

Principala cauza a candidozei orofaringiene este infecția cu Candida albicans, în contextul unor dezechilibre apărute în organism, dar pot fi implicați și alți fungi, precum Candida tropicalis, Candida krusei, Candida parapsilosis sau Candida glabrata. Printre factorii care favorizează apariția acestei infecții fungice se numără:

Igiena orală deficitară
Aportul alimentar dezechilibrat, cu exces de zaharuri, carbohidrați și produse lactate, care poate promova proliferarea Candida prin creșterea nivelului de aciditate în cavitatea bucală
Factori locali – purtarea continuă a protezelor, și diurnă și nocturnă (în cazul candidozei cronice), a protezelor dentare acrilice incorect concepute sau vechi, neadaptate, a aparatelor ortodontice, fumatul excesiv, radioterapia în regiunea capului, interesând și glandele salivare
Factori generali: vârstele extreme și grupa de sânge 0 (studiile arată că infecțiile candidozice ar fi mai prevalente la indivizii cu grupa 0)

Controalele regulate efectuate de medicul stomatolog și respectarea regulilor de igienă orală sunt esențiale pentru menținerea unei bune sănătăți a gurii.

De asemenea, apariția candidozei bucale este favorizată de anumite boli sau medicamente pentru unele afecțiuni:

Tratamente imunosupresoare și antibiotice cu spectru larg. Acestea modifică flora orală locală prin distrugerea bacteriilor bune și suprimarea sistemului imunitar din gură.
Diabetul zaharat
HIV
Radioterapia/ chimioterapia recomandate în cazul cancerului
Corticosteroizii. Cei topici sau administrați prin inhalare suprimă temporar sistemul imunitar oral și provoacă modificări ale florei, ducând la o înmulțire excesivă a Candida albicans.
Neurolepticele
Xerostomia (gură uscată), mai ales la vârstnici. Explicația este aceea că anumiți compuși din salivă inhibă proliferarea bacteriei Candida albicans.

În plus, candidoza poate fi favorizată de:

Deficiențele alimentare, în special de fier, dar și de acizi grași esențiali, acid folic, vitaminele A și B6, magneziu, seleniu și zinc.
Sarcină, pentru că modificările hormonale din această perioadă pot duce la un dezechilibru al microorganismelor din zona orofaringiană, favorizand apariția candidozei.

Candida bucală – afecțiune transmisibilă? Candidoza la bebeluși

Această infecție fungică poate apărea la orice vârstă, de la sugari la persoane în vârstă. Deși nu este considerată o boală cu grad mare de contagiozitate, ea poate fi transmisă prin salivă. De aceea, dacă ai fost în contact cu o persoană care suferă de candidoză bucală, este indicat să îți speli des mâinile. Evită contactul cu saliva bolnavului, care poate fi prezentă și pe obiectele pe care le-a folosit.

La sugarii alăptați suferind de candidoză bucală, există riscul de contaminare a mamei, cu afectarea sânilor. În caz de candidoză la bebeluși, este necesară tratarea lor și a mamelor deopotrivă. Pe de altă parte, și mama poate transmite copilului infecția fungică, în timpul nașterii, dacă aceasta suferă de candidoză vaginală.

În cazul adulților, infecția fungică mai poate fi transmisă prin contact sexual oral.

Care sunt simptomele candidozei bucale?

Această infecție are simptome diverse, în funcție de cauzele ei:

Depuneri albicioase în interiorul obrajilor, pe gingii, amigdale, esofag, care se desprind atunci când sunt zgâriate
O limbă cu aspect maro-verzui
Durere și inflamație în gură
Sângerări bucale
Disconfort în timpul meselor
Glosită (inflamație a limbii, care devine roșie și dureroasă)
Roșeață și durere în colțurile buzelor
Febră, dacă infecția se extinde spre esofag

În cazul bebelușilor, pentru a determina dacă depozitele albe de pe limbă sunt resturi de lapte sau candidoză, poți să le ștergi cu degetele acoperite cu o bucată de tifon. Dacă limba este roz și pare sănătoasă după eliminarea lor, atunci nu este nevoie de tratament. Plânsul și starea de neliniște în timpul alăptării, scăderea apetitului și chiar și eritemul fesier – atunci când infecția se extinde la nivel intestinal, inclusiv în scaun – pot fi simptome pentru candidoza bucală la copii mici.

Tipuri de candidoză orofaringiană (bucală)

Există mai multe tipuri de candidoză orofaringiană (bucală), iar, din punct de vedere clinico-morfologic, diferențele dintre acestea sunt următoarele:

Candidoza pseudomembranoasă – acesta este cel mai frecvent tip și se caracterizează printr-o peliculă albă extinsă pe mucoasa bucală, limbă, țesuturile parodontale și faringe. Dacă depozitele albe sunt eliminate, se poate observa că sub ele se află o mucoasă eritematoasă.
Candidoza eritematoasă – este caracterizată prin apariția unor leziuni deschise. Există mai multe subtipuri ale candidozei eritematoase, ca stomatita asociată protezei dentare, stomatita angulară, glosita romboidă mediană și stomatita indusă de antibiotice.
Candidoza hiperplazică (nodulară) are ca simptome leziunile nodulare, albicioase, persistente.

Din punctul de vedere al evoluției, candidozele bucale pot fi acute și cronice, cele din urmă putând fi clasificate în persistente și recidivante.

Pe lângă aceste forme, există şi altele care nu se încadrează în categoriile de mai sus, respectiv candidoza mucocutanată cronică, cheilocandidioza şi candidoza multifocală cronică.

Diagnosticarea candidozei bucale

Prezența simptomelor asociate, cum ar fi depozitele de culoare albă și leziunile, observate în timpul unui examen oral sau esofagian oferă un diagnostic pentru formele cele mai întâlnite ale candidozei orale, precum cea pseudomembranoasă. Diagnosticul poate fi confirmat microscopic printr-un frotiu de mucoase sau o biopsie. Un rezultat microbiologic pozitiv numai pentru Candida albicans nu indică necesitatea tratamentului, deoarece bacteria este prezentă în mod natural în organism. Candidoza orală este mai puțin frecventă la adulții sănătoși, dar poate fi un prim simptom al unui factor de risc nediagnosticat.

Tratamentul candidozei bucale

Gestionarea candidozei bucale poate avea în vedere tratamente topice ori sistemice, în funcție de tipul acesteia.

Tratament topic

În mod tradițional, medicii recomandă administrarea de antifungice topice pentru tratarea candidozei orale. Acestea au ca avantaj limitarea reacțiilor adverse ori a interacțiunilor medicamentoase. Antifungicele topice sunt aplicate pe suprafața afectată și sunt disponibile în farmacii sub formă de soluții sau drajeuri. Ele trebuie să rămână în contact cu zona afectată suficient de mult pentru a stopa proliferarea fungilor. Medicamente pentru candidoză cu substanțe active ca miconazolul ori fluconazolul pot fi utilizate pentru aplicare locală în gură și pot fi eficiente pentru toate tipurile acestei afecțiuni.

De asemenea, pe lângă tratamentul topic, se recomandă un tratament igieno-dietetic, care presupune alimentație normocalorică, bogată în proteine, cu reducerea hidraților de carbon (glucidelor), alcalinizarea organismului prin ingerare de ape alcaline, suprimarea fumatului, alcoolului și a suptului bomboanelor care produc acidoză locală.

Tratament candida bucală sistemic

Itraconazolul și fluconazolul, de data aceasta pe cale enterală, sunt recomandate, de regulă, în cazul în care pacientul nu răspunde la tratamentele topice. Pentru tratament candida bucală severa se poate folosi amfotericina B.

Antifungicele orale nu sunt recomandate în sarcină, pentru că există riscul de afectare a fatului. Totuși, în cazuri grave, dacă infecția a ajuns în sânge, medicul va decide probabil administrarea acestor medicamente, inclusiv intravenos.

Oferirea unui tratament profilactic cu agenți antifungici reduce incidența candidozei bucale la pacienții cu cancer care fac chimioterapie și radioterapie și la cei cu HIV. Apele de gură antiseptice sunt un mijloc de a preveni candidoza la pacienții imunocompromiși. De asemenea, violetul de gențiană este o soluție care poate distruge bacteriile și fungii, inclusiv Candida albicans.

În cazul candidozelor bucale care recidivează, medicul poate recomanda evaluări pentru depistarea altor afecțiuni care ar putea contribui la apariția lor.

Complicațiile candidozei bucale

Candida bucală dezvoltă rar complicații, iar acestea apar, mai frecvent, la persoanele cu o imunitate foarte scăzută, de exemplu, care suferă de cancer, inclusiv cancer oral. Netratată sau tratată necorespunzător, această infecție fungică se poate dezvolta în candidoză invazivă (sistemică), respectiv poate ajunge în sânge și se poate extinde către inimă, creier, ochi sau alte părți ale corpului, provocând chiar șoc septic.

Candidozele ce se manifestă la nivelul mucoaselor și al pielii pot fi tratate medicamentos, însă există și specii invazive, rezistente la medicamente antifungice. Pentru a împiedica răspândirea ei, candidoza bucală trebuie să fie tratată încă de la apariția primelor simptome.

Cum poți să previi candidoza bucala

În cazul în care candida bucală este favorizată de factorii de risc prezentați mai sus, există câteva bune obiceiuri pe care pacienții și le pot însuși pentru a reduce riscul de infecție:

Clătirea gurii după mese, după administrarea de medicamente sau folosirea unui inhalator cu corticosteroizi. În cazul copiilor care nu pot scuipa, se recomandă curățarea gingiilor și a dinților după administrarea de corticosteroizi.
O bună igienă orală, care implică periajul dinților de minimum două ori pe zi, timp de cel puțin două minute.
Igiena orală se poate completa cu clătirea cu soluții preparate în casă din apă și bicarbonat de sodiu, zeamă de lămâie, oțet de mere sau sare.
Curățarea corectă a protezelor dentare.
Controale stomatologice regulate.
Sterilizarea regulată a suzetelor și biberoanelor, după fiecare utilizare, în cazul sugarilor.

Dieta în cazul candidozei bucale

Alimentația joacă un rol important în gestionarea candidozei bucale. Rezultatele se pot vedea după aproximativ două luni, dar este recomandat ca această dietă să fie urmată cel puțin o jumătate de an. Iată care sunt principiile ei:

Limitarea ori eliminarea zaharurilor, care favorizează dezvoltarea fungilor.
Evitarea alimentelor fermentate și care conțin drojdie, precum produsele de panificație, anumite tipuri de brânzeturi, băuturi alcoolice etc.
Evitarea produselor cu lactoză, precum lactatele.
Evitarea produselor acide
Renunțarea la fumat
Renunțarea la produse care au efect stimulator, precum ceaiul și cafeaua.

Simptomele candidozei bucale nu sunt lipsite de consecințe asupra vieții de zi cu zi, provocând dificultăți la înghițire, modificarea gustului, senzații de arsură sau durere în gură. Identificarea simptomelor candidozei bucale în stadiile incipiente permite un tratament adecvat și reduce consecințele și riscul de complicații. În toate cazurile, medicul stomatolog îți va oferi recomandările pentru cea mai potrivită schemă de tratament pentru candida.

Sursa foto: Pexels

Resurse: